sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Lupta noastra a inceput cu prima cura de citostatic cu carboplatin Si eto. Dupa 10 zile internate in Iob,eu simteam ca nu este o sansa. Vazand mamicile resemnate mi-am spus ca locum meu nu e acolo. Nu puteam sa fac acelasi lucru!Telefonul salvator a venit



de la scoala ei :Scoala Generala nr.20. O mamica de acolo m-a sunat si m-a pus in legatura cu sora ei care era in Roma,la Bambino Gesu,spital pediatric oncologic. Atunci am vazut adevarata sansa. Am oprit inceperea radiotetapiei,in doua saptamani cu ajutorul lui Dumnezeu si a Scolii Generale nr 20 Pitesti am plecat in Italia!A mai durat alte 2 saptamani sa fac actele.Pe data de 27 octombrie am ajuns la spital. Pe 2 noiembrie I s-a luat biopsie robotizata. In data de 12 noiembrie am inceput radioterapia Si chimioterapia cu un medicament experimental cu anticorpi. Radioterapia am terminat-o pe 29 decembrie.Biopsia a veniti cu diagnosticul DIffuse intersect pontine glioma. O boala rara,o tumora agresiva,cea mai agresiva. Chimioterapia mai avem 13 sedinte. Dar le multumesc tuturor pentru faptul .ca fetita mea acum este cum era inainte de inceputul bolii!

Cand toata lumea se prabuseste...

Anul 2015 imi parea a fi un an bun,dar...nu stiam ce urmeaza! Eveline a terminat clasa a IIIa cu brio! Am fost la tara, apoi la mare, totul perfect!                                                               Dupa intoarcerea acasa fetita mea avea febra. Mi s-a spus ca are bronsita si dupa 2 saptamani de tratament, totul a revenit la normal. Din nefericire,pentru o saptamana! 31 August 2015- in acea zi nefasta am ajuns la spital cu varsaturi Si cu fetita intr-o stare generala foarte proasta! Suspecta de meningita; am crezut ca mor,dar nu stiam ce urma!! Dupa 24 de ore mi s-a spus ca de fapt are infectie bacteriana!! Am stat internate o saptamana,iar o alta saptamana tratament acasa! Instinctul meu imi spunea ca e ceva in neregula.                                                   13 sept 2015 a fost ziua in care mi-am vazut ingerasul ca nu are echilibru; mi s-a explicat e normal...prea multe tratamente. De acord ..pana a doua zi cand fata mea nu mai putea scrie...mi-a spus plangand!                        15 septembrie 2015 . Am fost la deschiderea scolii,apoi direct la neurologie..simteam ca ceva e in neregula.. Encefalograma a iesit bn. dar doctora a vrut Si tomograful...Am facut CT, a doua zi ne-am dus dupa rezultat. A urmat diagnosticul de tumora si apoi ambulanta spre Bagdasar Neurochirurgie. Atat era in mintea mea....tumora(imi rasuna tare si repetat in urechi). La ora 20 am ajuns la Bagdasar. Un doctor a coborat Si m-a international daca am sprijin moral,I-am spus ca Da; erau toti afara! La ora 23:00 am urcat pe sectie. La ora 00 i-a facut rmn-ul!! Apoi....domnul doctor Pascal ,un neurochirurg probabil bun,dar cu "mult suflet si compasiune",m-a chemat sa imi spuna .ca tumora e pontina Si Nu se poate face nimic. Mi-a spus .ca asta e Si in mai putine cuvinte sa ma resemnez! S-a darmat tot atunci..tot universul..Nu imi explicam nimic...as fi vrut doar sa ma inghita pamantul. Dupa 2 3 ore de plans Si sfasiere pe scarile  Bagdasarului,singura,mi-a venit instinctul de lupta. Lupta incepea a doua zi in IOB Bucuresti.

Un copil perfect!

27 Mai 2006 ora 21:45- momentul cand ingerasul meu a venit pe lume ca sa dea culoare vietii mele. Din acel moment totul s-a schimbat, in bine binenteles! Eveline a mea a fost si este copilul perfect! Cu in simt al umorului foarte dezvoltat inca de mica,foarte inteligenta si mai ales foarte milostiva! In clasa 1 isi dadea propriul sandwich celui care Nu avea!!  Iubirea mea a fost crescuta de noi toti,unchii,bunici si binenteles eu! Tatal ei uitand sa se maturizeze;acum probabil regreta timpul care l-a pierdut departe de ea(fiind la 2 blocuri de noi).Sau poate nu regreta...Nu stiu. Oricum ingerasul meu a luat medalia de aur la limba romana, bronz la limba matematica,facea Si karate, mergea si la cursurile de canto! Mandra de fetita mea care parca se grabea sa creasca. In fiecare an mergeam la mare, iubirea ei!Adora marea!!! Ce mai putea cere o mama??Nimic! Oricat de suparata as fi fost zambetul ei imi insenina ziua!!!